... o să stau pe scaunul ăsta ruginit
... o să respir încet să nu deranjez
... o să-mi încălzesc picioarele în covorul de frunze
... o să rog copacii să mă apere de vânt
... şi o să închid ochii ... să te pot vedea
... o să mă găseşti ... te aştept aici
Cu Mocanita pe Valea Vaserului - Maramures
Acum 10 ani
8 comentarii:
Un scaun cu poveste...sper sa-ti fie scurta asteptarea
Şi care-i punctul de reper în noapte?
@Alina: scurta, lunga ... voi vedea
@Catalin: mirosul frunzelor ...
Bună, poete în devenire, mă surprinzu plăcut.
Da, frumos!
Cand eliberezi scaunul ala ma anunti!
Am si eu de asteptat acolo pe cineva...cam 100 de ani!
O melodie pentru tine...(la care m-am gandit cand am citit postarea ta)
http://www.youtube.com/watch?v=gS9o1FAszdk
Salutari!
Photographis
@Randy:thank you ...
@mignona: doar o inspiraţie de toamnă ...
@Wind: cam mult 100 de ani ...
Iti doresc sa nu astepti prea mult...soseste iarna.
Frumoase culorile... daca mai aveai si o prezenta umana era excelent.
Trimiteți un comentariu